What will happened when all the masks will fall down? aprilie 27, 2012

Lyrics from the song

“We do what we have to when we fall in love.
We say what we need to get out when it’s not enough.

It’s easy to decieve but it’s hard when the trust that’s broken is mine.

Everybody lies, lies, lies.
It’s the only truth sometimes”

I think that what hurts the most is being lied by someone who had all your trust and to whom u’ve been transparent. I do not agree with the fact that you have to lie in order to not hurt. The truth always comes out, and than that person will feel betrayed. Why cover the truth with something that you think the other person would like to hear?

Sometimes is better to not know all the truth, all the details but that it doesn’t implies lies. And how many don’t choose to lie so that their image will seem perfect? But it’s all a  masquerade. What will happened when all the masks will fall down?

THE BEST… aprilie 16, 2012

Yersterday I found an photo with a note that I wrote it a year ago in April. It was written on a day I was seeing for the last time someone special at that moment. People come and go in our life and it seems it’s the same with love : it comes and it goes away if both persons aren’t choosing to maintain it, to faith for it. After all to love it is a constant decision you have to make.

Love suffers. In time it helps to forgive and to forget. It get’s to the point where you can enjoy what was beautiful and keep it as nice memory in your heart or destroy what was beautiful by the lies and the things where made wrong towards you.

Sometimes the hardest thing it is to leg go…and go on. And to go on it is not an option it is a must!

This is the short text I wrote a year ago …

“You have everything in control and a purpose for my life. Thank you Lord. Even though my independence it’s broke learning to be depended on Your plan it’s greater. It is by grace: not by what I see or feel. And You will make THE BEST in my life.”

 

                                      

Strangers… aprilie 13, 2012

2 strangers in the night became 2 goood friends than 2 lovers and now they are again 2 stragers…

Just take a moment to relax aprilie 12, 2012

relax
think at something that is beautiful… that is worth to be remembered…
memories…so sweet and so bitter in the same time …
miss those good times when you where here by my side..

you’re my last mistake ianuarie 2, 2012

you said you were strong
strong enough
but you were wrong…

Îngeraşi… august 19, 2010

Mihaela: – Ţi-aş putea fi mamă.
Andreea: – Abia ai o fiică de 3 ani. Cum “sa-mi fii mamă”?
M: – La cei 40 de ani, ai putea sa-mi fii fiică.
A: – WOW! Credeam ca ai 30 de ani. Ce ai aşteptat aşa mult să ai un copil?
M: Nu ai vrea să ştii!
Pentru câteva momente s-a lăsat tăcere.
M: Am avut unul… A murit la 3 zile de la naştere.
Ruşinată de felul în care am pus intrebarea “ce-ai aşteptat până acum?” rămân şocată. Îndrăsnesc totuşi să întreb care a fost cauza decesului. O malformaţie a inimii, ce nu a fost detectată în timpul sarcinii a dus la moartea copilului.
9 luni în care mama asteaptă să-şi vadă puiuţul, în care a facut planuri pentru viitorul lui, pregătiri pentru întâmpinarea celei mai dragi fiinte: decorarea camerei micuţului, cumpărături, alegerea numelui pe care acesta îl va purta, 9 luni în care mama comunică deja cu puiuţul ei.
Printre cele mai frumose zile a le unei femei se numără ziua în care acesta dă naştere unui prunc. Pentru Mihaela miracolul vieţii a ţinut doar 3 zile. O perioadă îndelungată nu a mai îndrăsnit să conceapă un copil. Pierderea unui copil este o rană care greu se cicatrizează, o rană ce mereu va exista în suflet, un eveniment care te marchează pe viaţă. Sunt puse întrebări precum : ” De a îngăduit Dumnezeu asta? Cu ce am greşit să primesc o aşa pedeapsă? De ce nu a fost detectată malformaţia la ecograf? De ce sistemul sanitar lasă de dorit? Oare chiar nu se putea face nimic pentru copilul meu? Sunt lucruri greu de acceptat şi de înţeles.

Doua zile la rând am avut ochii înlăcrimaţi de fiecare dată când am vazut materialele media în legatura cu incediul provocat la maternitatea din Giulesti. Primul gând mi-a zburat la mame. Bucuria de a fi mamă a fost furată în câteva minute. Planurile părinţilor au fost spulberate. Fiecare copil plecat prea devreme, va ramane ingeraşul ca va veghea de sus asupra lor.
În urma acestui nefast eveniment familii au fost lăsate fără de cea mai scumpa fiinţă din viaţa lor.
Lipsa personalului medical, inconştienţa, au facut victime nişte fiinţe inocente.
Poate se vor lua si măsurile nescesre în sitemul sanitar. Măcar în ceasul acesta să se facă o trezire!
Vor fi luate masurile necare în sistemul sanitar sau acest eveniment va ramane doar o ştire de prima pagina, o ştire ce a cutremurat întrega ţară??? Îmi pun întrebarea : Oare câte femei care au trecut prin asemenea tragedii mai au puterea de a spera, de a îndrăsni să devină mame?

friends… iulie 14, 2010

AS WE GO ON WE REMEMBER ALL THE TIMES WE HAD TOGETHER!

miss the “ieseala” times iulie 6, 2010

one of my fav quotes about friendship:

“Friends are like poems,you may never fully understand them,but you will always love them”

Take care brothers;) and have a great, great summer. :d
HUGS

Revedere decembrie 13, 2009

Revedere- cu cei dragi, cu rudenii, prieteni. Revedere, pentru ca cineva  a plecat dintre noi. O intamplare trista ce te cheama in orasul natal fie ca ai buzunarul plin sau nu. Oare de cate ori  banii nu au fost scuza cea mai des evocata pentru a nu vizita pe cineva? E adevarat : e criza, dar  cat de mult ar conta sa ne avem  unul pe altul mai des, inafara evenimentelor gen:  nunti, botezuri, inmormantari?  De ce trebuie  sa se intample o tragedie ca sa realizam cat de multi ani au trecut de cand nu ne-am vazut apropiatii? Anii  trec si ne schimba pe fiecare fie ca vrem,  fie ca nu.  Ajungem sa realizam  ca ne-am putea intalni cu o rudenie pe strada fara a o putea recunoste.

Doar in astfel de momente realizam cat de scurta e viata, si ce pasi importanti am pierdut din viata cuiva.

Necontenit te gandesti la care a fost ultima amintire legata de aceea persona? Cum era ea? Asta, daca  ne-am facut timp sa observam aceste lucruri.   Oare care a fost ultima memorie intiparita cu tine ?

De multe ori realizam acest fapt  prea tarziu. Acea persona a plecat , insa ceea ce poti schimba este sa incepi in a investi timp  in relatiile pe care le ai. Nicioadata nu se stie care e urmatorul…” Ne nastem pe rand, si plecam pe sarite”

SPERANŢA iunie 7, 2009

Speranţa e aceea rază de soare ce-ţi luminează gândul că într-o zi va fi mai bine. Speranţa îţi dă încredere că vei reuşi, că vei putea păşi în lumea aceasta plină de întristări. Ea te împinge spre o bucurie. Speranţa te face să priveşti spre cer, spre o boltă senină.